Andorra la Vella este capitala Principatului Andorra şi este situată în Pirineii estici, între Franta şi Spania. Principala industrie este turismul, deşi ţara câştigă mult prin faptul că este un paradis fiscal. Industria mobilei este prezentă.
Andorra la Vella se află în sud-vestul Andorrei, la confluenţa a două pâraie montane, Valira del Nord şi Valira del Orient, care formează Raul Valira. Aflat la altitudinea de 1.023 m, este cea mai înaltă capitală a Europei şi staţiune de sporturi de iarnă. Are o clima temperata cu ierni reci şi veri uscate. Temperaturile medii se încadrează între -1 C în ianuarie până la aproximativ 20 C în iulie; cad 808 mm de precipitaţii pe an.
Zona oraşului Andorra la Vella (care se traduce prin „Andorra Veche”) a fost locuită dinaintea erei crestine — şi anume de tribul andosinilor în neoliticul târziu. Statul este una dintre zonele denumite Marca Hispanica create şi apărate de Carol cel Mare în secolul al VIII-lea împotriva coloniştilor mauri din Peninsula Iberica.
Aşezarea a fost principalul oraş al Andorrei încă din 1278 când co-prinţii francez şi episcopal au căzut de acord asupra suveranităţii comune. Oraşul vechi al Andorrei La Vella — Barri Antic — conţine străzi şi clădiri care datează din această perioadă. Cea mai importantă clădire este Casa de la Vall — construită la începutul secolului al XVI-lea — sediul parlamentului ţării din 1707. Andorra la Vella a fost, în această perioadă, capitala unui stat feudal izolat, care şi-a păstrat independenţa datorită principiului co-suveranităţii.
Până în secolul al XX-lea, zona din jurul oraşului a rămas uitată; statul nu a luat parte la Tratatul de la Versailles, din singurul motiv că nu a fost observat. După dificultăţile politice din anii 1930 şi după o tentativă de lovitură de stat a Regelui Boris I, ţara s-a îndreptat spre democraţie.
În 1993, prima constituţie a ţării a consacrat principiul separaţiei puterilor în stat, instituţiile centrale având sediul în Andorra la Vella.
Andorra a devenit şi paradis fiscal la sfârşitul secolului al XX-lea, şi în capitală s-au construit sedii moderne de bănci şi instituţii financiare. Oraşul s-a dezvoltat şi ca staţiune de sporturi de iarnă, candidând chiar pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2010. Candidatura oraşului Andorra la Vella nu a fost însă acceptată de Comitetul Olimpic International, în urma raportului unei comisii de evaluare. Oraşul a găzduit însă în 1991 şi în 2005 Jocurile Statelor Mici ale Europei.
Andorranii localnici, etnici catalani, reprezintă doar o treime (33%) din populaţie, cel mai mare grup etnic fiind reprezentat de spanioli (43%), şi alte minorităţi fiind portughezii (11%) şi francezii (7%). Limba catalana este cea oficială, deşi sunt vorbite şi spaniola, portugheza şi franceza. Majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici, iar speranţa de viaţă este de aproximativ 80 de ani. 
Oraşul se află la aproximativ trei ore de parcurs cu maşina de cele mai apropiate aeroporturi, aflate la Toulouse, Girona, Perpignan şi Barcelona. Acesta este rezultatul populaţiei relativ mici şi a reliefului muntos al împrejurimilor. De asemenea, oraşul nu are gară, fiind legat printr-o linie de autobuze de gara din L'Hospitalet-pres-l'Andorre, de pe teritoriul francez, de unde există legături feroviare cu Parisul, şi de aeroportul El Prat din Barcelona.
Centrul istoric al oraşului este caracterizat prin străzi şi case vechi de piatră. Església de Sant Esteve (Sfântul Ştefan) face parte din zona pe care ghidurile turistice o denumesc „zonă pitorescă a oraşului”. Ea a fost construită într-un stil romanesc în secolul al XI-lea. Probabil cea mai veche clădire din oraş este o altă biserică, ce datează din secolul al IX-lea, Biserica Santa Coloma.
Oraşul este principalul centru cultural al ţării, Sala Guvernamentală de Expoziţii fiind principalul teatru şi muzeu. În piazza din faţa clădirii parlamentului au loc mai multe evenimente culturale, oraşul găzduind un festival muzical în fiecare iarnă.
Andorra la Vella este principalul centru comercial al ţării. În toată ţara, 80% din PIB provine de la cei 10 milioane de turişti care vin în ţară anual. În capitală îşi au sediul cele mai multe bănci şi companii care profită de statutul de paradis fiscal al ţării. Statul nu este membru al UE, dar are un acord vamal cu aceasta, şi utilizează moneda Euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu